Cadeaux Sucrés

Cupcakes cu Haribo

Mon, 03 Jun 2013 11:20:00 +0200

Se apropie de final o perioada foarte, foarte aglomerata pentru mine: multe calatorii, multi oameni noi, examene, imagini imprimate, apoi incadrate si expuse. Multa munca dar si multa apreciere si satisfactie. Simt cumva ca dupa doi ani de lucru intens, lucrurile incep incet-incet sa se aseze si sa capete o forma. Nu sunt nici pe departe acolo unde as vrea sa fiu, dar drumul sta deschis in fata mea. Cateodata tot ceea ce imi doresc este doar sa capturez ceva: lumina, zambetele, imbratisoarile, o frunza, un cupcake, ceva numai pentru mine…care sa imi aminteasca…fara atitudini “de pozat” in fata aparatului. Si asta imi aduce cea mai mare satisfactie.

Deja incep sa ma gandesc la anul care vine si sa imi ordonez in minte ideile pentru noile proiecte, vor fi multe dar mai ales va fi lucrarea de diploma care sper sa fie ceva frumos!

Pentru numarul de iunie din Good Food am pregatit un desert care ii avea ca tinta pe cei mici, dar care mie “om mare” mi-a placut in mod deosebit. M-am tot gandit ce imi placea mie in copilarie si mi-am adus aminte de jelurile cu capsuni. Nu mai stiu ce mancam atunci dar stiu ca imi placea senzatia de guma elastica si aroma de capsuni. Asa ca am ales sa pun peste cupcakes o crema cu jeleuri topite. Nu, nu va speriati, crema nu este gumoasa, din contra este una dintre cele mai bune creme pe care le-am incercat.

Pot afirma cu inima deschisa ca sunt cele mai bune cupcakes pe care le-am testat pana acum: atat prajiturica dar si crema extrem de fina si de gustoasa. Cand am inceput sa scriu acest post si am revazut fotografiile, am mai facut o portie, iar acum am in fata un cupcakes, o cana de ceai si o vacanta de vara pentru care nu am inca planuri.

Nr de portii: 16 cupcakes

Timp de preparare: 45-55 min

Ingrediente cupcakes:

2 oua la temperatura camerei
160gr smantana
1 lingurita extract de vanilie( sau semintele unei pastai)
200gr faina
200gr zahar
1/2 lingurita praf de copt
1/2 lingurita bicarbonat de sodiu
un varf de sare
170gr unt taiat cubulete

1. Se incalzeste cuptorul la 175C.

2. Se bat cu o furculita ouale, 3 linguri smantana si vanilia.

3. Se amesteca faina, zaharul, praful de copt, bicarbonatul de sodiu si sarea. Se adauga cubuletele de unt si restul de smantana si se mixeaza pana ce toate ingredientele se combina. Se adauga amestecul de oua in doua reprize mixand bine dupa fiecare adaugare.

4. Se pune amestecul in formele pentru cupcake ( din hartie sau silicon). Formele se umplu 3/4.

5. Se coc 20-25 minute, pana cand o scobitoare introdusa intr-o prajitura iese curata.

Ingrediente frosting:

3 galbenusuri
100gr zahar
85gr miere
1 lingurita suc de lamaie
90gr jeleuri de capsuni (Haribo Tagada)
1 lingura lapte
250gr unt
1 lingurita extract de vanilie

1. Se mixeaza bine galbenusurile pana cresc in volum si se deschid la culoare.

2. Se topesc jeleurile de capsuni cu lingura de lapte la microunde sau pe bain marie.

3. Se pune pe foc mic zaharul, mierea, si sucul de lamaie. Se amesteca pana se combina ingredientele. Apoi se lasa sa fiarba pana ce zaharul se dizolva, iar siropul incepe sa faca mici bule. ( Atentie: nu trebuie sa devine un caramel maro ci sa ramana auriu!)

4. Se toarna siropul de zahar peste galbenusuri in fir subtire mixand continuu la o viteza mica a mixerului. Se adauga jeleurile topite si extractul de vanilie. Dupa ce se incorporeaza tot siropul de zahar si jeleurile, se creste la maxim viteza mixerului si se mai bate 5 minute pentru a raci amestecul.

5. Se lasa sa se raceasca complet. Cand exteriorul vasului nu mai este caldut se adauga treptat untul taiat cuburi mixand la o viteza medie. Crema se va intari dupa ce se adauga tot untul si dupa ce sta 2-3 hla frigider.

6. Cu un pos sau cu o lingura se aseaza crema peste fiecare cupcakes

Fields of Colors

Mon, 13 May 2013 22:32:00 +0200

Between viking ships and buildings with simple, Nordic design, I found a couple of moments of rest to write about an experience I had only weeks ago. It’s again about The Netherlands and its colorful landscape.

I suppose that many people know about Keukenhof and its 32 hectares of flowers. While this huge spring garden will fully satisfy your inner desire to enjoy nature, beauty and color, visiting a local flower farm will satisfy your lust for authenticity! Dare, ask permission from the local farmers to enter their property and get a taste of how the Garden of Eden must have felt and smelled like (take note, while some farmers will only allow you to go around their fields, others will invite you directly in, among rows of gentle, frail sweet little wonders).

Conveniently enough, only 500 meters away from Keukenhof parking (N208 towards Haarlem, immediately next to the Total gas station) you can find Mr. Hans Beelen, a true dutch spirit. At his farm, you will be warmly welcomed right into the flower fields and enjoy the pleasure of picking by yourself beautiful tulips, daffodils and hyacinths and to create your own bouquet.

I can tell you that the fields smell like heaven, a real feast for visual and olfactory perceptions and a color therapy for mind and soul.

During autumn, Mr. Beelen’s tulips make way for dahlias and believe me, I can hardly wait to get there again.

Shades of pink.

Mon, 06 May 2013 10:29:56 +0200

Shades of pink.

Macarons de primavara

Fri, 03 May 2013 08:35:00 +0200

Da, macarons din nou! Sunt buni, colorati si perfecti pentru zile cu soare si pomi in floare…si de ce nu si pentru o masa de sarbatoare? Stiti v-am povestit intr-un post mai vechi, cam acum un an cred, ca am descoperit reteta perfecta de macarons cu merengue cu sirop de zahar…dar cred ca nu studiasem destul varianta clasica a acestor mici deliciosenii.

Intr-un acces de pofta de macarons si lipsa extrema de timp am hotarat sa fac varianta “less time consuming” a acestora, cu bezea normala…. si am fost uimita de rezultate! Rotunzi, netezi, cu “guleras” plus timp castigat pentru mine.

Soarta oualor din imagine era aceea de a sfarsi vopsite cu frunze de ceapa dar am renuntat pentru ca dupa ce am vazut fotografiile mi-am dat seama ca arata mult mai bine asa…poate ca totusi ma razgandesc si sacrific cateva si le colorez!

Reteta macaronilor ar fi cam aceasta:

albusul de la 3 oua
75gr zahar tos
125gr migdale decojite si macinate
175gr zahar pudra

1. Se bat albusurile spuma si cand incep sa se intareasca se adauga treptat zaharul tos. Bezeaua se bate pana devine lucioasa si tare( nu trebuie neaparat sa faca “moturi”). Acesta este momentul cand se poate adauga colorant daca doriti macaroni veseli :)

2. Se amesteca faina de migdalele cu zaharul pudra si se cern printr-o sita fina. Resturile care raman se arunca, nu dorim macarons cu forme neregulate, nu?

3. Se adauga faina de migdale si zaharul peste albusuri, amestecand cu o spatula 1-2 minute ( fara mila ca se lasa compozitia!!!) pana ce compozitia incepe sa curga de pe spatula ca o panglica, fara intreruperi.

4. Se pun cu un pos in tava tapetata cu hartie de copt, avand grija sa lasati spatiu intre ei pentru ca se vor mai intinde putin. Se lasa in tava la temperatura camerei 20-30 de minute.

5. Se incalzeste cuptorul la 150oC. Se coc macaronii 20 de minute scazand usor temperatura cu 10-15 grade spare finalul perioadei.

Crema :

500ml lapte
5 galbenusuri
2 lingurite esenta de vanilie
125gr zahar
100gr unt
50gr amidon
100gr pudra de migdale

1. Se incalzeste laptele pana ce da in clocot.

2. Se mixeaza bine galbenusurile si zaharul.

3. Se adauga in compozitia de galbenusuri amidonul si pudra de migdale mixand continuu.

4. Se varsa laptele fierbinte peste galbenusuri, se omogenizeaza bine si se pune iarasi pe foc mic inca 3-4 minute, amestecand pana ce compozitia se ingroasa.

5. Se lasa sa se raceasca complet si se adauga esenta de vanilie.

6. Se bate untul spuma cu mixerul si se adauga treptat din compozitia racita pana ce se termina.

7. Se lasa crema la frigider 1h30 inainte de a umple macaronii.

8. Se impart cochiliile de macarons in doua jumatati. Peste jumatate se pune cate o biluta de crema cu pos-ul, iar deasupra lor se pun cochiliile ramase. Se tin la frigider inainte de servire.

PS: tortuletele din imaginile de mai sus le-am facut din niste blaturi de cacao cu crema pe care am folosit-o si la macarons.

Briosa gata feliata

Tue, 23 Apr 2013 10:44:00 +0200

Aproape ca nu imi vine sa cred ca mai este atat de putin pana la Paste! Parca mai ieri eram ingropata in nameti de zapada si friguri de care nu mai scapam si acum stau si ma gandesc ca deja trebuie sa planific meniul de Paste. Nu stiu inca ce voi pregati dar cu siguranta va fi un “cozonac” pe masa. Si pentru ca anul acesta am avut o iarna lunga in care cuptorul parca ma ruga sa il pornesc si sa testez aluaturi dulci frumos rumenite, m-am gandit sa transform o reteta de pull-apart intr-un “cozonac” de sarbatoare. I-am schimbat aluatul cu unul de brioche extrem de pufos si de unots si i-am adaugat intre straturi gem de zmeura si voila, cozonacul meu pentru masa de Paste! Ca sa pastrez nota de sezon i-am adaugat o lingura buna de branza grasa dulce, mixata cu miere, coaja de lamaie si putin suc de lamaie! Un adevarat rasfat pentru papilele mele gustative care reincep sa se obisnuiasca cu gusturile si aromele de primavara! Ce mi-a palcut cel mai tare la desertul acesta a fost faptul ca dupa ce l-am scos din tava, nu m-am mai chinuit sa il tai felii, ci pur si simplu am desprins bucatile de briosa cu mana, ele fiind deja preformate de la aranjarea in tava a prajiturii.

Aveti in vedere ca acesta este un aluat de briosa si prin urmare se lucreaza la rece: untul se adauga rece, aluatul nu se lucreaza cu mana care degaja caldura ci cu carligul mixerului, aluatul creste la frigider, pe masa se intinde cu sucitorul si nu cu mana. Si nuuitati sa supravegheati timpul de coacere al prajiturii: eu fiind prinsa pana peste cap cu editarea unor fotografii pentru proiectele de la scoala, am dat tava la cuptor, am setat timer-ul acestuia pentru 60 min si am uitat de ea acolo, prin urmare s-a rumenit cam mult. De aceea sfatul meu este sa o verificati din timp in timp ( deoarece are zahar si in aluat si in crema exista riscul sa se rumeneasca destul de rapid) si eventual sa ajustati timpul de coacere daca vi se pare prea rumena.

Timp de preparare: 30min

Timp de crestere: 4-5h la frigider+1h la temperatura camerei

Timp de coacere: 50-60min

Dimensiunea tavii: 25x11 cm

Ingrediente aluat:

350gr faina
120gr zahar
4 oua
150gr unt rece
20gr drojdie proaspata
2 lingurite apa rece
1 lingurita extract de vanilie
coaja rasa de la o lamaie necerata

Ingrediente crema:

50gr unt
200gr zahar
70gr gem de zmeura

1. Se dizolva drojdia in cele 2 lingurite de apa rece.

2. Se bat cu o furculita ouale cu zaharul, extractul de vanilie si coaja rasa a unei lamai.

3. Se formeaza o adancitura in faina si se rastoarna amestecul cu oua. Se lucreaza cu carligul mixerului 5-7 min pana ce aluatul se desprinde de pe peretii vasului. In acest moment se incepe adaugarea untului taiat cubulete. Se mai framanta cu mixerul inca 10-15min. Aluatul trebuie sa aiba la finalul aceste etape o consistenta matasoasa si sa faca basici mici la suprafata.

4. Se acopera vasul cu film alimentar si se da la frigider pentru 4-5 ore, timp in care ar trebui sa isi dubleze volumul si untul din interior sa se intareasca.

5. Se pregateste umplutura: se freaca untul spuma cu zaharul, se adauga gemul de zmeura si se lasa la temperatura camerei pana ce va fi folosit.

6. Se unge cu unt o tava cu dimensiunea de 25x11cm.

7. Se unge planul de lucru cu ulei, se intinde aluatul sub forma de dreptunghi cu o grosime de 1,5-2cm si se unge intreaga suprafata a aluatului cu umplutura cu zmeura. Cu un cutit foarte bine ascutit se taie aluatul pe lungime in 6 parti egale, pe care apoi cu grija le suprapuneti (astfel incat sa obtineti un strat de aluat, unul de umplutura si tot asa pana se termina fasiile). ”Dreptunghiul” nou obtinut se va taia iarasi in 6 parti egale. Patratele astfel obtinute se aseaza in tava astfel incat la suprafata sa se vada starturile cu gem de zmeura. Aceasta modalitate de a aranja prajitura in tava va va permite la final sa desprindeti feliile foarte usor, fara a fi nevoie sa folositi cutitul.

8. Se lasa sa creasca totul in tava la temperatura camerei timp de 1h. Se incalzeste cuptorul la 180C.

9. Se coace 40 de minute la 180C, apoi inca 20 min la 170C

Sugestie de servire: se poate decora cu o glazura din zahar pudra si cateva picaturi de lamaie si se poate servi alaturi de o lingura de branza dulce grasa mixata cu miere sau zahar, coaja de lamaie si cateva lingurite de suc de lamaie.

In blossom

Mon, 22 Apr 2013 11:00:00 +0200

“Flowers have an expression of countenance as much as men or animals. Some seem to smile; some have a sad expression; some are pensive and diffident; others again are plain, honest and upright, like the broad-faced sunflower and the hollyhock.”

Henry Ward Beecher - A Discourse of Flowers

Paine cu stafide si maia

Thu, 18 Apr 2013 10:08:00 +0200

Sunt o mare devoratoare de paine. Imi place in toate combinatiile posibile( mai putin cea la punga gata feliata) si am incercat sa fac in casa nenumarate tipuri de paine, majoritatea cu drojdie recunosc, am incercat la un moment dat si painea irlandeza cu bicarbonat, dar niciuna nu mi-a mi-a placut asa cum imi place painea cu maia facuta in casa.

Probabil ca stiti deja de ea, in momentul de fata cunoaste un mare succes intre mai toti foodbloggerii si pe buna dreptate! Cu ce difera de alte tipuri de paine? Pai in primul rand fermentatia se produce lent si nu rapid, ceea ce ne ofera la final un miez moale si elastic, cu multe gaurele, o crusta crocanta si un gust cu o usoara nota de aciditate in functie de cantitatea de maia incorporata la inceput. Este incredibil de buna cu putin unt cu sare de mare, sau sare din solnita de pe masa, sau cu branza proaspata, sau cu o lingura de dulceta de portocale de aici http://www.cadeauxsucres.com/post/47177743829/dulceata-de-citrice-si-banane. De multe ori mi se intampla sa o mananc fara nimic altceva, ca rontaiala intre mese.

Ce sa mai,o adevarata paine de tara coapta pe vatra, sau o bagheta frantuzeasca a l’ancienne care este drept, necesita ceva timp, dar nu si o munca extraordinara. Nu veti framanta la ea pana va trec sudorile, ci doar o veti impacheta de cateva ori si o veti lasa mult, mult timp la odihnit.

De acesta metoda stiam de multa vreme ( mai precis de la bunicii de la tara care o faceau deseori) si o testasem deja in multe brutarii de aici, dar din prea multa lene nu ma incumetam sa o fac, mi se parea mult mai simplu cu drojdie. Insa cand imi intra in cap o idee cu greu o mai scot! Asa m-am sculat intr-o dimineata cu gandul sa imi fac propria maia, sa o pornesc de la 0 si sa mi-o construiesc singura, caci se spune ca maiaua este diferita de la persoana la persoana! Mi-a luat cam 8-9 zile dar va spun sincer ca a meritat si credeti-ma nu este o munca extraordinara, nu va ia mai mult de 5 minute pe zi.

Cum se prepara celebra maia? Foarte simplu daca urmati pasii de mai jos:

Ziua 1. Se pun intr-un borcan cu gura larga 50gr faina de secara( cred ca merge la fel de bine si faina alba) si 50gr apa. Se amesteca bine, se bune capac borcanului, dar fara a-l insuruba pentru a permite circularea aerului. Amestecul se lasa in aceasta stare la temperatura camerei, timp de 3 zile cand va incepe sa faca bule mici la suprafata si sa miroasa intepator, a fermentatie.

Ziua3. Se adauga peste amestec 50gr faina alba si 50gr apa, se amesteca si se lasa iarasi in aceleasi conditii ca mai sus timp de 3 zile.

Ziua6. Se incepe hranirea maielei de 2 ori pe zi dimineata si seara dupa urmatoarea schema destul de simpla as adauga eu: pregatiti un alt borcan cu gura larga si un cantar. Luati din amestecul deja fermentat 1 lingurita de continut( restul aruncati-l), ar trebui sa aiba in jur de 9-10gr, puneti-l in borcanul curat peste care adaugati de 3-4 ori cantitatea de faina si la fel cantitatea de apa. Astfel peste 10 gr maia adaugati 30-40gr faina si 30-40gr apa, amestecati bine si lasati cu capacul intredeschis pana seara cand reincepeti operatiunea: luati din amestecul format o lingurita, adaugati de 3-4 ori mai multa faina si apa, amestecati si lasati pana a doua zi dimineata. Acest ciclu trebuie repetat timp de cateva zile 2-3 dupa care maiaua voastra este suficient de matura pentru a fi folosita.

PS: aceasta maia, in perioadele in care nu faceti paine, se tine la figider fara a-i mai da apa si faina regulat. Se scoate cu 2 zile inainte de a va apuca de paine si se reincepe ciclul de hranire cu apa si faina cum am descris mai sus. Eu am avut si pauze de doua saptamani timp in care am tinut-o la frigider fara sa o hranesc.

Ingrediente paine:

100gr maia (preparata asa cum am descris mai sus)
100ml apa
1 lingura ulei nuci
160gr faina alba de paine( nu pentru patiserie sau cozonac)
40gr faina integrala
1 lingurita sare
1 lingurita zahar
50 gr stafide Corinthe

1. Se amesteca seara toate ingredientele pana se combina bine intr-o bula( nu se insista cu framantarea)si se lasa pana a doua zi dimineata intr-un vas acoperit nu folie alimentara dar fara a etanseiza vasul ( folia poate plesni datorita fermentatiei).

2. A doua zi dimineata se dezumfla aluatul. Se intinde cu mana pe un plan de lucru uns cu putin ulei sub forma de dreptunghi si se impacheteaza astfel: partea din stanga se trece 2/3 peste partea din dreapta, iar treimea libera care a ramas in dreapta se trece peste cea stanga. Aveti acum un dreptunghi cu latura lunga paralela cu voi. Se va impacheta iarasi ca mai sus.

3. Aluatul se lasa la crescut intr-un loc caldut 4 ore, acoperit cu un servet, facand impachetari asa cum am descris mai sus din ora in ora( aluatul se intinde mereu ca un dreptunghi i se scoate aerul se se impacheteaza). La ultima impachetare, a treia, i se da forma unei bule si se pune intr-un vas tapetat cu faina din belsug, cu partea bombata in jos.

4. Se incalzeste cuptorul cu o ora inainte la temperatura maxima. Pe fundul cuptorului se pune o tava cu apa fierbinte care va produce aburi ce ajuta sa se formeze o crusta frumoasa si crocanta la paine.

5. Painea se cresteaza pe jumatate.

6. Se da painea la cuptor pe al doilea nivel al cuptorului si se coace primele 15 minute cu tava de apa inauntru apoi urmatoarele 25 de minute fara apa si se mai coboara temperatura de la 240 la 200 de grade.

Dulceata de citrice si banane

Fri, 05 Apr 2013 09:20:00 +0200

Ooo, un adevarat record pentru mine sa scriu de doua ori in aceeasi saptamana pe blog, de fapt in doua zile succesive! Dar pur si simplu nu doream sa dispara de tot citricele de pe piata inainte sa va scriu aceasta reteta de dulceata. Eu inca mai gasesc citrice si nu din acelea cu interiorul sec si fara gust, ci foarte zemoase si aromate, as spune mai ceva ca in timpul iernii…poate pentru ca anul acesta iarna a fost mai lunga decat de obicei.

Aceste fructe se transforma cu usurinta in dulceata datorita continutului ridicat in pectina. O dulceata amaruie-dulce care iti umple bucataria cu un miros ce creeaza dependenta dar si buna dispozitie. De fapt denumirea corecta este cea de marmelada, nu am vazut pe niciun raft dulceta de lamai sau portocale ci numai marmelada. Transparenta si sticloasa, colorata in nuante de galben si portocaliu este delicioasa pe paine cu unt. Nefiind un mare fan al gustuui amarui intens am incercat in reteta de dulceata de portocale pe care am testat-o sa reduc cantitatea de coaja (in coaja se gaseste limonin-ul raspunzator de gsutul amar) si am ales sa decojesc portocalele si sa folosesc numai pulpa iar la final am adaugat coaja rasa de la o portocala necerata. Daca ii puneti si anason veti fi surprinsi ce gust deosebit va capata!

Pe langa duleata de portocale am mai facut o transa de lamaie, aici am pastrat coaja caci aceasta dulceata o voi folosi in cantitati mici in diverse alte preparate (de ex folosesc cubuletele de coaja de lamaie in aluatul de cozoanc, pe langa stafide si alte fructe uscate).

Despre cea cu banane ce sa va mai spun? O minunatie cremoasa si intens vanilata caci a fiert alaturi de cateva pastai de vanilie Bourbon!

Dulceata de banane

450gr banane decojite bine coapte
350gr zahar
semintele de la 1-2 pastai de vanilie+ pastaile fara seminte
zeama de la o lamaie

Se taie bananele felii, se amesteca cu zaharul, zeama de lamaie, semintele pastailor de vanilie si pastaile maruntite.

Se pune totul la fiert la foc iute pentru 10 minute, apoi pentru inca 15-20 de minute la foc mediu. Daca doriti sa aiba consistenta unei paste o puteti mixa la blender.

Se inlatura batoanele de vanilie, se pune dulceata in borcane si se pastreaza la frigider.

Dulceata de portocale rosii

1kg de portocale rosii fara coaja
800gr zahar
2-3 stelute de anason
coaja rasa de la o portocala necerata(bio)
1 lingura apa flori de portocal

Se taie feliile de portocale cubulete si se scot samburii.

Se amesteca cu zaharul, anasonul si coaja de portocala. Se pune totul la fiert la foc mic pentru 30-40min. Se inlatura spuma care apare pe parcurs.

Se lasa la racit si cand dulceata este complet rece se inlatura stelutele de anason si se adauga apa de flori de portocal.

Dulceata de lamai

6 lamai medii
1 litru apa
800gr zahar

Se taie lamaile in jumatati si se inlatura samburii, apoi se taie in felii subtiri, sau in cubulete.

Se acopera cu apa si se fierb la foc mare 3-4min.

Se scurg de apa, se adauga zaharul si se fierb la foc mic 30min, inlaturandu-se spuma daca apare.

Pentru a va asigura ca dulceata este gata, picurati cateva picaturi pe o farfurie rece. Daca lichidul se gelifiaza repede, inseamna ca nu mai este nevoie sa o fierbeti.

PS: Despre crackers-ii de mai jos va voi povesti in alt post mai pe indelete :) dar sa stiti ca au fost tare buni cu dulceata!

Cateva fotografii stranse laolalta

Thu, 04 Apr 2013 12:47:00 +0200

Recunosc ca nu este usor sa rasfoiesti printre sute de imagini pentru ca in final sa alegi cinci care sa exprime cel mai bine ideea din mintea ta atunci cand ai apasat buntonul aparatului.

Mi-a fost greu sa imi aleg imaginile pentru portofoliu caci toate imi sunt dragi si in fiecare vad ceva ce alta nu are. Dar atunci cand numarul lor depaseste spatiul de stocare de bun simt, trebuie sa stii sa privesti dincolo de ceea ce reprezinta imaginile pentru tine si sa te muti pentru o clipa in locul celui care le priveste. Fotografia nu este numai a ta, cel ce apesi pe buton, ci si a celui care o priveste si nu as fi vrut sa va plictisesc pe voi “privitorii” mei cu imagini care doar mie imi transmit ceva.

Aceste imagini m-au invatat sa studiez magia lumii si sa invat despre puterea fotografiilor de a spune povesti, povesti magice, povesti din viata. Prin ele am incercat sa capturez pentru o clipa o personalitate: a unui fel de mancare, a unui om, a unui peisaj, acel ceva unic (care nu este neaparat sinonim cu frumos) care il face interesant. Iar aici diversitatea pe care ne-o ofera natura si frumusetea lucrurilor marunte care ne inconjoara zilnic sunt o sursa nesfarsita de inspiratie.

Nu am aspiratii inalte sau pretentii de mare artist cu acest portofoliu, nu va cer sa il cititi sau sa il interpretati intr-un anume sens, pur si simplu este un loc in care am vrut sa adun imagini dragi care nu au neparat legatura cu “mancarea”, asa ca luati-l ca atare si bucurati-va de el!

http://www.mirelanita.com/

Rasfat pentru o zi de joi. Budinca cu tapioca

Thu, 28 Mar 2013 09:49:00 +0100

Admir oamenii care isi propun sa duca un anumit stil de viata si tot ceea ce intreprind fac in aceasta idee. Nu cred ca voi putea deveni vreodata vegetariana (nu ma intelegeti gresit, nu sunt o mare iubitoare de carne), pur si simplu nu imi pot imagina viata fara oua si lapte! Voi sustine mereu insa alimentatia sanatoasa, fara excese, cu produse locale si de sezon si oamenii care ne conduc catre acest stil de viata.

Colaj: Ina Todoran

Initiativa Inei de a promova prin intermediul revistei sale Pasi Spre Eden viata simpla, adevaratele valori, gandurile luminoase, mancarea sanatoasa ma duce cu gandul la libertate. O libertate pe care multi avem impresia ca o avem, dar de fapt ea nu ne este accesibila datorita modului nostru de viata mult prea “incrancenat”, datorita faptului ca ne-am transformat singuri viata din simpla in complicata. Sa ne facem viata inapoi simpla, asta este cu adevarat un lucru mare si extrem de greu de realizat! Daca vreti cateva clipe de liniste acum la inceput de primavara, rasfoiti revista si umpleti-va sufletul cu bucuriile marunte pe care le aduce cu sine un nou sezon si un nou mod de a aborda lucrurile.

Cand Ina mi-a propus sa o ajut cu o reteta pentru ultimul numar al revistei Pasi Spre Eden, recunosc, mi s-a parut greu! Cum sa realizez un desert fara unt, lapte, oua, zahar alb si alte ingrediente pe care le folosesc de ani buni? Insa gasesc provocarile interesante si de multe ori se intampla sa fiu surprinsa placut de lucruri la care nu ma asteptam! Asa s-a intamplat cu budinca de tapioca cu lapte de cocos, un desert cel putin la fel de gustos ca orezul cu lapte care mi-a indulcit copilaria.

Ingrediente:

900ml apa
120gr tapioca
1 lingurita pasta vanilie
70ml sirop agave
500ml lapte de cocos (sau soia)
1 varf de sare

Se pune apa la fiert. Cand clocoteste, se adauga tapioca si se reduce focul, amestecandu-se incontinuu (atentie: are tendinta de a se lipi). Se fierbe 10 minute pana cand in mijloc ramane un punct alb iar de jur imprejur devine translucida.
Se arunca apa si se adauga laptele de cocos / soia, siropul de agave, pasta de vanilie si sarea.
Se mai fierbe inca 10 minute dupa care se aseaza in boluri si se da la rece 1-2 ore.

Intre timp, se pregatesc perele in siropul de must (sau vin).

Ingrediente:

2 pere
100ml vin rosu, must sau suc de struguri rosii - toate merg la fel de bine
100ml sirop de agave
3 linguri de miere
1 bat de scortisoara
2 stelute de anason

Perele se curata de coaja si se taie felii.
Peste ele se adauga vinul, siropul de agave, mierea si condimentele.
Se fierbe totul 50-60 de minute pana cand fructele preiau culoarea siropului.
Se aranjeaza feliile de pere peste budinca de tapioca si se presara fistic maruntit.

Lasata de pe o zi pe alta, budinca de tapioca se ingroasa datorita amidonului din compozitie. Astfel, este la latitudinea fiecaruia sa aleaga consistenta budincii.

Whoopie pies si ganduri de primavara

Tue, 26 Feb 2013 11:33:00 +0100

Daca iarna de care ne plangem atat nu ar fi existat, nu am fi asteptat primavara cu asa nerabdare! Si eu ma plang de iarna si eu m-am saturat de cerul apasator, de zapada care nu se mai termina si de frigul care mi-a intrat in oase. M-am saturat de stat in casa, mi-e dor de cer si de iarba si de planuri si proiecte! Dar stiu ca toata aceasta asteptare se va termina in curand si ma voi bucura poate si mai mult de primele zile cu soare, de primele flori de primavara, de vantul caldut cu miros de verde, de febra primaverii care anima totul.

Whoopie pies sunt pentru mine prajiturile facute pe ultima suta de metri a iernii. Sunt moi si pufoase si parca pregatirea lor mai alunga putin din disperarea ultimelor zile de iarna. Eu le-am adaugat in compozitie piure de sfecla dulce, iar in crema un strop de menta. Pe mine m-au binedispus instantaneu!

Numar de portii: 20, diametru de 6-7cm

Timp de preparare: 30 minute

Ingrediente:

113gr unt
200gr zahar
2 oua
250gr piure de sfecla fiarta sau coapta (2 sfecle, cam cat o minge de tenis)
120gr faina
15gr cacao
1 lingurita scortisoara
1 varf lingurita cardamom
1 varf lingurita nucsoara
1 lingurita praf de copt
1 lingurita bicarbonat de sodiu
1 varf lingurita de sare

Ingrediente crema:

185gr branza tip Philadelphia
150gr unt la temperatura camerei
1/2 lingurita extract / esenta de menta
385gr zahar pudra

Se amesteca faina, scortisoara, cacao, cardamomul, nucsoara, praful de copt, bicarbonatul de sodiu si sarea.
Se mixeaza spuma cu untul si cu zaharul.
Se adauga ouale pe rand, mixand bine inainte de incorporarea celuilalt. Se adauga piureul de sfecla.
In compozitia cu unt se adauga ingredientele uscate, fara a exagera cu amestecatul. Se incalzeste cuptorul la 180C.
Se tapeteaza o tava cu hartie de copt. Cu lingura pentru inghetata se formeaza gramajoare de aluat pe foaia de copt lasandu-se spatiu intre ele deoarece se vor intinde la copt. Se coc 12-15 minute.
Se mixeaza branza cu untul la viteza mica. Gradat se adauga zaharul pudra, iar la final esenta de menta. Se da crema la rece 30 min.
Se formeaza sandvisuri lipite intre ele cu crema de menta. Se dau la rece inainte de servire pentru a se intari crema.

Tips: odata mixat aluatul pentru whoopies nu se va mai amesteca in el deloc, deoarece exista riscul ca prajiturelele sa nu mai iasa pufoase.

Pere cristalizate

Thu, 14 Feb 2013 11:40:00 +0100

Mi-am dat seama ca tocmai de Sfantul Valentin v-am lasat doar cu o portie de rulouri cu carne si ciuperci in foi de varza… Rusine din partea mea! Asa ca va propun acum, pe ultima suta de metri, sa incercati aceste pere fierte in vin rosu condimentat, tocmai bune pentru o cina romantica in doi! Daca nu vreti sa va complicati ziua cu prepararea unui desert sofisticat, incercati perele alaturi de o inghetata cu vanilie sau un orez cu lapte.

Cantitatea de zahar din siropul de vin am redus-o tocmai pentru ca, la final, perele se trec printr-un alt strat de zahar.

Ingrediente:

4 pere mici
500ml vin rosu
4 linguri de zahar
sucul de la o sfecla rosie mica
2 linguri de suc de lamaie
1 baton de scortisoara
3-4 stelute de anason
3-4 boabe de piper rosu
zahar pentru finisare

Se amesteca toate ingredientele lichide, se adauga anasonul, piperul, scortisoara si cele 4 linguri de zahar si se pune totul la fiert.
Se spala si se curata perele de coaja se adauga in siropul care fierbe. Se acopera cu un capac (atentie, poate sar1!) si se fierbe 40-45 minute.
Se lasa sa se raceasca perele in sirop, apoi se dau prin zahar, avand grija sa acoperiti intreaga para.

Aceste pere se pot servi ca atare, sau pot reprezenta o garnitura ideala pentru budinci de vanilie, orez cu lapte, gris cu lapte, sau inghetata de vanilie

Rulouri cu carne si ciuperci in foi de varza

Mon, 11 Feb 2013 09:48:00 +0100

Well…am revenit! Dupa o perioada de bolit in spital si apoi convalescenta la pat, am avut suficient timp pentru a-mi face a mia oara ordine in retete. De obicei in viata de zi cu zi pretind ca sunt o persoana ordonata, dar nu stiu cum se intampla, ca exact acolo unde lucrez cu mai multa placere nu pot tine ordine :D

Rasfoind sutele de fotografii, mi-am amintit ca nu v-am prezentat acesta reteta, sarata ce-i drept si un pic in afara tiparelor blogului meu, dar extrem de gustoasa! Este bine sa mai iesim din tipare din cand in cand, nu?

Cum inca iarna nu s-a sfarsit si la mine chiar mai este zapada, eu zic ca aceste rulouri cu carne si ciuperci in foi de varza, coapte incet la cuptor, sunt minunate pentru o zi friguroasa. Daca vreti le puteti considera o interpretare mai “usoara” a clasicelor sarmale? Varza creata pe care am folosit-o, are un gust mai dulceag si mai fin si impreuna cu ciupercile, mararul si putin vin, fac o combinatie grozava! Varza aceasta m-a cucerit: are o textura si o culoare, care nu iti inspira decat…mmmm: sa stai si sa o admiri. Si este buna in mai toate combinatiile in care am incercat-o.

Despre dovleacul copt, cu unt, sare si piper, nu va spun decat ca il veti adora!

Ce-ar fi ca anul acesta in luna februarie sa va surprindeti jumatatea cu ceva mai putin “dragalas”, ceva extrem de simplu, putin rustic, cu iz de mancare de iarna la gura sobei? Neaparat cu un pahar de vin langa :)

Pentru 4 rulouri aveti nevoie de:

4-6(in functie de dimensiune) frunze mari de varza creata(varza Savoy)

250gr carne tocata pui

250gr piept de curcan tocat cubulete

300gr ciuperci: brune, albe, pleurotus

1 ceapa

1 morcov

1 ou

patrunjel

sare, piper

1 pahar de vin alb sec

4-6 linguri de ulei

1 dovleac portocaliu de toamna( aprox 500gr)

2-3 linguri cu unt

1. Se taie ceapa marunt si se caleste in 2-3 linguri de ulei.

2. Se adauga morcovul taiat cubulete si ciupercile spalate si curatate.

3. Se tine totul pe foc pana ceapa devine sticloasa si morcovul se inmoaie putin.

4. Intr-un castron se amesteca legumele calite cu carnea, oul si patrunjelul. Se condimenteaza cu sare si piper dupa gust. Se lasa deoparte amestecul.

5. Se trec prin apa clocotita frunzele de varza, apoi cu amestecul de carne se fac rulouri din varza. Rulourile se leaga cu ata de bucatarie pentru a nu se desface la gatit.

6. Se pregateste un vas termorezistent cu capac in care se aseaza rulourile de varza, restul de ulei si paharul de vin. Se da totul la cuptor pentru 40-45 minute.

7. Intre timp se pregatesc feliile de dovleac: se curate de samburi, se ung cu unt pe ambele parti, se presara cu sare si piper. Se coc aproximativ 30 minte in functie de dimensiunea feliilor, pana se rumenesc usor.

Rulourile din varza se servesc alaturi de felii de dovleac copt.

si pentru ca iarna citricele sunt soarele meu!

Mon, 04 Feb 2013 10:16:00 +0100

si pentru ca iarna citricele sunt soarele meu!

Tort crocant cu crema de castane si pere

Tue, 22 Jan 2013 11:01:00 +0100

Cu greu mi-am invins lenea de inceput de an, care am observat ca se intoarce de cativa ani cu regularitate in fiecare ianuarie. Si am facut-o musai ca sa va arat tortul pe care ar fi trebuit sa vi-l propun pentru seara de Revelion. Planurile erau facute astfel ca intre Craciun si Anul Nou, cand stateam acasa, la caldura, cu cei dragi mie, sa ma apuc de editat retete… Dar planurile nu se potrivesc intocmai, mai ales cand prinzi gustul dormitului tarziu si al meselor preparate de altii! Si asa tortul meu nu a mai vazut lumina blogului la ceas de sarbatoare. Insa nu m-am descurajat si mi-am vazut de vacanta.

Daca esti un devorator de dulciuri adevart nu ai nevoie de sarbatori si ocazii speciale ca sa iti faci o mica placere si sa te rasfeti cu un tort delicios. Doar in asta sta magia prajiturilor, nu? In actul in sine de a le prepara, de a le decora si a le darui, sau a le imparti cu cei dragi. Nu avem nevoie sa fie Revelion sau Craciun pentru a ne bucura de ele!

Cand am gandit acest tort am avut in minte o combinatie de crocant, fondant, ciocolatos. Asa a aparut un blat cu fulgi de porumb si nuci(adaptat dupa o reteta a unei matusi, care facea o prajitura similara cand eram copil), un ganache de ciocolata cu bucati de pere, o crema fina de castane si iarasi un alt blat crocant presarat cu nuci si alune. Reteta a ajuns mai intai la fetele de la Good Food, care l-au incercat si l-au apreciat extrem de mult, considerandu-l un real succes.

Daca va plictiseste si pe voi acest ianuarie mohorat (in cazul meu plin de zapada care a inceput sa se topeasca) va propun sa va petreceti timpul in casa ocupandu-va cu prepararea unui desert!

Numar de portii: 8

Timp de preparare: 2:30h

Ingrediente blat crocant:

130gr zahar
3 linguri miere
60gr unt
100gr nuci si alune maruntite
esenta vanilie
80-100gr fulgi de porumb neindulciti

1. Topiti intr-o cratita zaharul si mierea pana capata o culoare brun-aurie.

2. Retrageti cratita de pe foc si adaugati untul cu grija, amestacand continuu.

3. Adaugati nucile, vanilia si fulgii de porumb.

5. Ungeti o forma de tort cu diametrul de 25cm cu unt si rasturnati compozitia crocanta, presand-o cu grija cu ajutorul unei spatule. Lasati-o departe cat timp pregatiti celelalte componente ale tortului.

Ingrediente ganache:

100gr frisca lichida
100gr ciocolata neagra
2 galbenusuri
1 para

1. Puneti frisca pe foc pana o aduceti la punctul de fierbere.

2. Adaugati ciocolata taiata bucati si galbenusurile, amestecand pana se omogenizeaza totul.

3. Curatati para de coaja si taiati-o cuburi mici si adaugati-o la final in ganache

4. Rasturnati amestecul in inelul de tort peste blatul crocant si dati la rece pentru a se intari crema (aprox. 45 min.)

Ingrediente blat foi crocante:

10 foi de placinta
1 lingura de unt topit
1 albus de ou
alune, nuci si zahar pentru decor

1. Incalziti cuptorul la 150˚C.

2. Separati foile de placinta 5 si 5, apoi taiati din ele discuri de marimea cercului de tort (25cm in diametru).

3. Ungeti fiecare foaie cu unt, iar pe ultima ungeti-o cu albus de ou si presarati-o cu nuci si zahar.

4. Coaceti cele doua blaturi din foi subtiri cate 10-15 minute sau pana devin aurii. Supravegheati foile caci se pot arde usor!

Ingrediente crema castane:

250ml lapte
2 oua
25gr faina
50gr zahar
semintele unei pastai de vanilie
75gr unt la temperatura camerei
80gr crema de castane

1. Fierbeti laptele cu zaharul si vanilia.

2. Mixati ouale cu faina si adaugati peste laptele fierbinte. Treceti totul pe foc si amestecati continuu pana cand compozitia se ingroasa. Lasati la racit.

3. Dupa ce amestecul s-a racit, incorporati, mixand la viteza mica, untul iar la final, cu o spatula, incorporati crema de castane. Nu insistati cu amestecul cremei de castane deoarece crema se poate taia!

4. Lasati crema la rece pentru jumatate de ora, apoi cu ajutorul unui pos turnati deasupra ganache-ului de ciocolata bilute de crema.

5. Adaugati peste crema de castane un blat de foi subtiri, apoi iarasi un strat de crema si terminate cu un blat de foi, deasupra caruia se aseaza felii de pere caramelizate.

Decor pere:

1 para
3 linguri de zahar
4-5 linguri apa

1. Combinati zaharul cu apa si fierbeti-le pe foc pana obtineti un sirop.

2. Feliati para in felii subtiri. Treceti fiecare felie prin siropul de zahar, apoi asezati-le intr-o tava si puneti-le la cuptor, la 150˚C, 40-50 minute.

Nu va faceti grija din cauza foilor subtiri de placinta! Daca il taiati a doua zi ele vor fi inmuiate de la crema si se vor taia usor.

Zilele acestea

Fri, 04 Jan 2013 20:06:00 +0100

Ufff, ca repede au mai trecut si Sarbatorile de anul acesta! Nici nu au venit bine, m-au lasat sa ma bucur de tot parfumul lor cu iz de cozonac, brad si portocala doar cateva zile… si s-au si dus!

De Craciun am petrecut frumos si linistit, asa cum de mult timp imi doresc, impreuna cu indemanatica Vica de la http://flyingumbrellas.blogspot.be. Si m-am simtit minunat!

Am petrecut gatind lucruri bune, cu oameni dragi, cu atmosfera relaxata de casa in sarbatoare, cu lumanari pe masa, prajituri in cuptor, o mata dormitand in pat si un brad cat peretele care superviza de la distanta buna dispozitie a adunarii.

Supa de dovleac pe care ne-a pragatit-o Petersen (invatacel la scoala de bucatari de la care am aflat pretioasa informatie ca legumele de la salata boeuf se taie “brunoise”) a fost absolut delicioasa si cu siguranta o voi repeta si eu. Iar tarta Vicai cu lamai confiate s-a potrivit perfect cu atmosfera sarbatoreasca.

Cerul m-a uimit in ziua de Craciun oferindu-mi surprize in miezul iernii: nori de furtuna, ploaie torentiala, iar mai apoi soare si curcubeu…toate in aceeasi zi!

Cuptorul s-a mai domolit in aceasta perioada: mi-am propus chiar inainte de Sarbatori sa nu coc prajituri peste prajituri, ci sa aleg in schimb una singura de care sa ma ocup si sa o savurez cu adevarat. Voua nu vi se pare ca facem risipa in aceasta perioada a anului? Am mers pe firul traditiei si am copt cozoanc cu multe, multe, multe fructe marinate in alcool si crema de nuci. Simplu si bun! Mai ales ca m-am bucurat de framantatul cu mana, o placere pe care mi-o acord ori de cate ori am timp! Prin urmare nu va pot oferi astazi nicio reteta ci doar imagini!

La masa de Anul Nou m-am lasat rasfatata de bunatatile pregatite de parinti si de caldura familiei! Ce poate fi mai bun de atat? Poate doar zilele de leneveala si vacanta binemeritata venite dupa! Sa stii ca te scoli dimineata si nu ai nimic planificat, este ceva la care visez de cateva luni bune!

Cum suntem la inceput de an si am pornit catre o noua serie de 365 de zile nou noute, va doresc din suflet sa aveti parte de clipe efervescente, de surprize placute, calatorii indepartate, bunatati in farfurie si seri linistite!

Christmas stuff

Sat, 22 Dec 2012 11:12:00 +0100

Globuri

si brazi impodobiti

dar si alti pomi

si turta dulce

si miros de castane coapte

si lumanari

si culoare

si casa de bilete a caruselului magic

si kurtos cald

frig de crapa pietrele …si turturi din sticla

patine din alte timpuri

si voie buna

si roata mare

si stradute impodobite de sarbatoare

priviri aruncate pe furis pe la ferestrele caselor

si toata magia din lume stransa laolata intr-o singura luna din an

Asta si multe altele inseamna pentru mine Craciunul!

Panettone...in varianta mini

Thu, 20 Dec 2012 11:07:00 +0100

Stiu ca v-am promis aceasta reteta de aproape o saptamana, dar parca s-au adunat toate pe capul meu in aceasta perioada! Panettone-le l-am facut pentru niste prieteni…era mai mult o incercare sa vad daca imi iese, caci nu il mai facusem niciodata si in niciun caz nu era in plan sa ajunga pe blog. Fiind doar un test, nu am fost pregatita cu forma speciala din hartie cerata in care se coace de obicei aceasta prajitura, dar m-am descurcat onorabil cu hartie de copt si niste forme metalice gasite prin dulap. Sincer nici nu stiu de ce am luat aceste forme pentru ca nu le-am folosit niciodata si am fost tare bucuroasa ca le-am gasit intrebuintarea acum!

Mi-a placut ca a trebuit sa improvizez, sa imi fac propriile hartiute pentru copt si va asigur ca au iesit excelent si asa!

Am studiat pe net diverse retete pentru panettone, unele avand perioada de crestere a aluatului de 2-3h, altele o noapte, altele 3 zile cu diverse etape intermediare. Toate au rezultate bune, dar din lene prea mare eu am lasat aluatul o noapte la frigider. Ceea ce nu a fost rau pentru ca nu a trebuit sa muncesc o zi intreaga la prajitura. Aluatul final este unul lipicios, deci nu va impacientati, nu se poate modela ca la un cozonac obisnuit, dar asa trebuie sa fie! Eu m-am descurcat destul de usor lucrandu-l cu faina.

In ceea ce priveste partea cu agatatul prajiturii cu capul in jos, am sarit etapa, dar asta nu cred ca a schimbat mare lucru: rezultatul a fost extrem, dar extrem de pufos! Si fructele confiate fac totul!

Ingrediente pentru 20 de forme cu inaltimea de 8cm si diametrul de 7cm:

100gr stafide
150gr coaja de portocala confiata
100gr smochine uscate taiate cubulete + merisoare
coaja rasa de la o lamaie
5-6 linguri lichior de portocale (Cointreau)
500gr faina
1/2 lingurita sare
200gr zahar
14gr drojdie uscata
200ml lapte
3 oua
1lingurita extract de vanilie
200gr unt la temperatura camerei
2-3 linguri pentru finisare

Cum procedam:

Se amesteca fructele uscate cu lichiorul si se lasa la marinat 24h.
Se cerne faina intr-un castron mare. Peste aceasta se adauga sarea, zaharul, drojdia.
Se incalzeste laptele la temperatura corpului. Se bat ouale cu o furculita si se adauga peste lapte. Se adauga in lichid si coaja de lamaie si vanilia.
Gradual se adauga amestecul lichid peste amestecul de faina, folosindu-se pentru amestecare carligul de la mixer sau robot. Se amesteca 10 minute la viteza mica.
La sfarsitul celor 10min se adauga untul taiat cubulete, avand grija sa fie complet absorbit inainte de a adauga cealalta bucata.
Se lasa aluatul la crescut 3-4h la temperatura camerei sau peste noapte la frigider. Daca vi se pare ca se umfla prea mult mai desumflati-l din cand in cand.
Se ung formele cu unt. Peste unt se aranjeaza formele pentru panettone sau hartie de copt, avand grija ca hartia sa depaseasca marginea de sus a formei cu 5-6cm.
Se desumfla aluatul si se adauga in el fructele confiate framantandu-se inca 2-3 min cu carligul.
Se rastoarna aluatul pe o suprafata presarata cu faina. Se imparte in mai multe bucati in functie de cate forme dispuneti ( eu am avut 20 de forme cu inaltimea de 9cm si diametrul de 7cm). Nu incercati sa lucrati aluatul deoarece este extrem de moale!
Se pune aluatul in forme si se lasa sa mai creasca inca 1h. Se amesteca 2 limguri de lichior de portocale cu 1 lingura de lapte si se unge prajitura pe deasupra.
Se incalzeste cuptorul la 180 de grade. Se coace panettone aproximativ 25-30de minute, pana la proba cu scobitoarea. Daca faceti panettone intr-o singura forma mai mare, aveti grija cu timpul de coacere: dublati-l!
Dupa ce ii scoateti din forme, cat sunt inca fierbinti, se ung cu unt topit.

Gaufre crocante cu scortisoara

Mon, 17 Dec 2012 11:58:00 +0100

Sau uscate cum le mai numesc cei din nordul Frantei pe langa Dunkerque si nord vestul Belgiei, se pregatesc de obicei in ziua de Anul Nou si se ofera in dar celor care trec in vizita in acea perioada, servindu-se alaturi de cafea. Aduc mult la textura cu sables, la fel de crocante si de bogate in unt. Unora le place sa le lipeasca doua cate doua cu o crema cu unt si rom. Eu am ales sa le pregatesc simple, date prin zahar pudra vanilat. Mi-a placut tare mult ca am facut aluatul intr-o zi apoi l-am lasat la frigider o noapte si abia a doua zi am facut gaufre-le. Iarasi mi-a mai placut ideea ca pot fi ambalate in saculeti de celofan si oferite in aceasta perioada a anului. Chiar le-am oferit in dar si am facut si etichete cu stelute ca sa fie in spiritul sarbatorilor.

Am fost putin nehotarata cand am facut aceste gaufre: nu stiam daca o sa imi iasa, nemai avand experienata cu o placa pentru gaufre din fonta. Asa ca mi-am propus sa mai fac si o serie de trufe cu scortisoara, in cazul in care gaufre-le nu imi vor iesi. Timpul mi-a permis sa le fac aproape in paralel pentru ca aluatul de gaufre sta la frigider o noapte si trufele se fac rapid si nu necesita coacere. De iesit mi-au iesit amandoua, dar mi s-a parut mai interesanta reteta biscuitilor, asa ca aceea pentru trufe o voi posta cu alta ocazie.

Chiar daca traditia spune ca se mananca in ziua de Anul Nou, mie mi se par ideale pentru a fi rontaite langa o cana de ceai sau de ce nu un vin rosu, in ziua de Craciun, ascultand colinde. Si mai mult mi-a placut imaginea pe care mi-au trezit-o in minte: gaufre-le crocante, colindele, mirosul bradului si ceasca cu ceai aburinda. Le simti cum se infasoara pur si simplu in jurul tau si creeaza acea senzatie placuta de caldura care umple nu numai trupul ci si sufeltul.

Pentru a reusi aceste gaufres delicioase dotati-va intai cu o forma pentru gaufres, am vazut ca producatorii de sandwichmakere fac si placi pentru gaufre, care se pot monta foarte usor in locul placilor traditionale pentru sandvisuri. Eu am folosit metoda traditionala pentru a obtine modelul acela cu stelute: o placa din fonta speciala pantru acest tip de gaufre, care se incinge direct pe flacara.

Pentru 30 de gaufre aveti nevoie de:

140gr unt moale
150gr faina
100gr faina de migdale
130gr zahar brun
2 galbenusuri
10gr rom brun
1/2 lingurita de scortisoara
zahar pudra pentru finisat

Cum procedam:

Se mixeaza untul cu zaharul pana capata consistenta unei spume.

Se adauga galbenusurile si scortisoara, apoi faina si faina de migdale.
La final se adauga romul. Trebuie sa obtineti un aluat nelipicios pe care sa il modelati sub forma de bila. Eu personal am mai adaugat putina faina pentru a putea sa lucrez aluatul.
Se infasoara bila de aluat in folie alimentara si se lasa la frigider 2h.
Se modeleaza aluatul sub forma de rulou pe masa presarata cu faina pana ce ajunge la un diametru de aproximativ 3-4 cm. Se taie in doua parti care se vor inveli in film alimentar si se vor lasa la frigider peste noapte.
In ziua in care va decideti sa le coaceti, incingeti placa pentru gaufre 5-10 min in functie de specificatiile producatorului, a mea pentru ca se incingea la flacara am lasat-o cam 10-12 min.
Se scoate unul din rulouri de la frigider si se taie in feliute de 1-1.5cm. Se pun feliile pe placa incinsa, se acopera cu cealalta jumatate de placa si se preseaza pentru a aplatiza bine feliile de aluat.
Se pune placa pe foc cam 3 minute pentru a obtine gaufre aurii si nu foarte caramelizate. Timpul de coacere difera de la un aparat la altul, asa ca inca odata va sfatuiesc sa cititi bine specificatiile producatorului.
Se scot de pe placa cu o spatula de patiserie si se dau prin zahar pudra. In timp ce alte gaufre se coc, decupati gaufrele deja scoase cu o forma rotunda de dimesiune similara cu a biscuitilor, pentru a inlatura marginile neregulate si a obtine gaufre perfect rotunde ca in vitrinele patiseriiilor.
Se pastreaza in cutii metalice sau in celofan.

PS: de curand am inceput sa fac stampilute cu care am decis sa decorez hartiile pentru trufe. Mi-a placut tare mult ideea

La fin de l’automne “J’aime l’automne,...

Sat, 01 Dec 2012 20:57:00 +0100

La fin de l’automne

“J’aime l’automne, cette triste saison va bien aux souvenirs. Quand les arbres n’ont plus de feuilles, quand le ciel conserve encore au crépuscule la teinte rousse qui dore l’herbe fanée, il est doux de regarder s’éteindre tout ce qui naguère brûlait encore en vous.”

Gustave Flaubert - Novembre