Flashback din Aachen
Am ajuns in Aachen (sau Aix-la-Chapelle, cum ii spun francezii) intr-o dimineata de mai si la prima vedere mi-a parut a fi un oras banal, fara nimic care sa iti sara in ochi sau sa iasa in evidenta.
Nu prea pare genul de oras perfect pentru niste turisti dornici sa viziteze: strazi gri, oameni oarecum plictisiti, cladiri colturoase, un soare prea orbitor pentru o zi de primavara.
Poate ca da, nu ai atat de multe de vizitat in Aachen, dar calitatea compenseaza!
Strazile gri cu care am fost intampinata nu erau decat invelisul exterior (si inselator) al centrului vechi al orasului. Trecand succesiv de la periferia orasului spre centru, orasul mi s-a dezvaluit incetul cu incetul.
Aachen-ul a fost un oras de seama in imperiul franc creat de Charlemagne, a fost orasul incoronarilor din Evul Mediu. Intre 936 si 1531, 30 de suverani au fost incoronati aici, in celebra catedrala din centrul orasului. Aceasta este una din cele mai vechi din nordul Europei si locul de inmormantare al lui Charlemagne.
Ceea ce m-a frapat a fost arhitectura bisericii. Interiorul acesteia nu seamana deloc cu alte biserici din zona pe care le-am vizitat; are ceva special, ceva care a reusit sa ii minuneze si pe altii si sa ii determine sa o introduca in patrimoniul UNESCO. Mozaicul care acopera cupolele tavanului este minutios lucrat si ai impresia ca esti intr-o biserica de rit bizantin, nu una catolica!
Dar scopul vizitei mele aici a fost “Carolus Thermen SPA”, cu multe piscine, masaje subacvatice, saune cu diferite temperaturi, camere de relaxare(invaluite in miresmele uleiurilor esentiale si ale muzicii ambientale) iar faptul ca doar o parte din activitati se petrec in aer liber face ca sa te poti bucura de relaxare indiferent de vreme. Nu m-au dezamagit catusi de putin!
Stradutele din centru sunt multe, inguste si pline de surprize la fiecare pas.
Brutariile abunda in produse de panificatie si produse de patiserie si eu una, oricat m-am straduit, nu am putut sa ma abtin sa plec cu mana goala de acolo, din fiecare in care am intrat a trebuit sa cumpar ceva! Macar un covrig cu sare :)
Surpriza mea a fost sa descopar “Nobis”, o brutarie situata in piata mare a orasului, care pe langa alte bunatati produce si turta dulce („printen”) si are chiar un mic magazin alaturat in care se vinde exclusivturta dulce.
Familia Nobis are aceasta afacere in Aachen din 1858 si se incapataneaza sa foloseasca si astazi aceleasi procedee traditionale pentru framantarea si coacerea produselor… si poate ca aceasta este si reteta succesului lor! Cateva ingrediente minune fac din turta dulce de la Nobis un produs atat de cautat in zona: mierea, scortisoara, coriandrul si ienibaharul… reteta exacta este pastrata ca un mare secret, bineinteles!
Eu m-am multumit ca am putut sa fotografiez procesul de productie, care spre deliciul meu se petrecea in vazul tuturor… si sa ma satur de turta dulce care este: ”simply the best!”
Au urmat apoi: un Brotchen cu cascaval, rosii si castraveti (dar nu din aceia contaminati;D), un cheesecake cremos cu capsuni, o prajitura cu zmeura si crema de vanilie, iar pentru acasa o paine cu morcov si seminte de in.
Si dupa toate astea tot mai pofteam la tarta cu rubarba din vitrina!
