Sugar, spice and everything nice
Imi amintesc ca atunci cand am gustat pentru prima data ghimbirul pe post de condiment eram in Londra. Ma aflam in Kew Garden si la umbra unor ciresi infloriti, am comandat limonada cu ghimbir - nu mi-a placut deloc!
Gustul imi parea de-a dreptul groaznic, chiar intepator si ma intrebam stupefiata cum de pot oamenii aceia sa bea asa ceva? Cum indraznesc ei sa strice aroma atat de savuroasa a limonadei combinand-o cu ghimbir?!
Dar de atunci a trecut ceva vreme si gusturile mi s-au mai schimbat( slava Domnului!), iar bietul ghimbir si-a facut loc in borcanele din dulapul meu de condimente. E adevarat, inceputul a fost mai timid, ca orice inceput, dar si cand am ajuns sa ii cunosc adevarata valoare, l-am folosit in tot ce imi pica in mana: de la bauturi si feluri de mancare pana la prajituri si inghetata.
Acum pot sa spun cu mana pe inima ca am preparate in care aroma ghimbirului reprezinta cireasa din varful tortului si exact gustul lui face diferenta…gustul acela usor iute, cu arome lamaioase indraznete care de fapt este stocat in radacina unei plate si fie ca este folosit proaspat fie uscat si macinat, cred ca este unul din condimentele cu o zona foarte mare de intrebuintare. Se foloseste pentru aromatizarea berii, vinului, biscuitilor, turtei dulci, pentru peste si orez. Tot in Uk, in perioada cand inca nu descoperisem adevrata puteri ale acestei radacini am gasit de cumparat cele mai ciudate lucruri in care mi-as fi putut imagina ghimbirul: dulceta de ghimbir, ghimbir cristalizat si chiar jeleu cu ghimbir!
Pana la urma stiu englezii astia ce mananca si stiu sa isi faca mancarea deosebita!
Eu am ales sa va prezint o reteta de biscuiti cu ghimbir, care merg de minune intr-o dupa amiaza de primavara alaturi de un ceai cu gust suav de flori de iasomie…like the english used to call: the five o’clock tea.
Pentru acesti biscuiti aveti nevoie de: unt 250 gr, zahar pudra 200 gr, miere 150 gr, faina 700 gr, scortisoara 30 gr, ghimbir macinat 25 gr, cuisoare 15 gr, vanilie, 3-4 linguri de smantana si o lingurita de amoniac stinsa cu zeama de lamaie. Se freaca untul cu zaharul pana se transforma intr-o pudra, iar apoi se adauga mierea si se mai mixeaza doua trei minute. Amestecam incet toate ingredientele uscate si le adaugam in compozitia cu unt, odata cu smantana si amoniacul stins. Aluatul rezultat este cam lipicios, dar nu va panicati, asa si trebuie sa fie! Il presaram usor cu faina si il punem la rece cam o ora. Intre timp eu m-am ocupat de glazura pe care am pus-o deasupra biscuitilor. Initial alesesem una cu oua, dar cum autoarea ne sfatuia sa folosim totusi apa, am fost ascultatoare si am inlocuit ouale cu apa, (se pare ca ouale crude cresc riscul de a dezvolta salmonela!). Nu este mare filozofie: punem intr-un castron 300 gr zahar pudra si apoi cu o lingurita adaugam cate un strop de apa pana obtinem o consistenta curgatoare, pe care sa o putem intinde peste biscuiti cu un cutit.
Daca doriti sa colorati glazura ca mine, nu trebuie decat sa adaugati un varf de colorant alimentar, sau daca va numarati printre cei ce nu accepta nimic “fals” in alimentatia lor colorantul il puteti prepara in casa: galben se obtine din curcuma sau sofran, mov din zeama de afine congelate si rosu din zeama de visine congelate. O idee si mai simpla ar fi sa ii ungeti doar cu galbenus de ou inainte de coacere.
Dupa ce aluatul a stat linistit la frigider il intindem pe masa de grosimea degetului mic( ce unitate de masura:) si incepem sa ne jucam cu el: il putem taia in absolut orice forma dorim, numai sa avem formele necesare! Eu mereu imi doresc sa am biscuiti in forme cat mai ciudate si niciodata nu am cu ce sa le tai:) Bine ca am descoperit magazinele online, ca piata romaneasca sta cam prost la acest capitol!
Biscuitii se coc 12-15 minute la 180 de grade si dupa ce se racesc ii decoram cat mai fistichiu cu putinta, doar avem imaginatie, nu?
Sunt o alegere excelenta langa o cana cu ceai…si parca simtim ceva din atmosfera de “five o’clock”?
Fie ca e five o’clock, sau doar o simpla pauza de dupa amiaza, ar trebui sa invatam sa ne facem timp in fiecare zi pentru a savura ceva dulce, nici nu stiti cat ne binedispune! Sa reusim sa ne rupem de toata agitatia din jur, sa rontaim un biscuit cu glazura de zahar colorat si sa ne detasam putin, cu alti ochi vom privi mai apoi lucrurile…stiu ei englezii ce stiu :)
