Am acordat credit primaverii si… am facut Black Forest Cake
Ieri, cu toate corabiile inecate ca nu mai vine odata primavara si ca de cate ori cred ca am scapat de iarna mai ninge putin, asta doar asa…ca sa imi faca in ciuda…si Romica Jurca a anuntat iarasi cod de ninsoare… I’ve decided to cheer me up, facand o prajitura. Dar nu am fost singurul motiv pentru care m-am apucat de treaba: prajitura mea trebuia sa ia drumul unei petreceri cu copilasi!
De data asta m-am revigorat cu Foret Noire, sau Black Forest, cum va place mai mult. Este o reteta putin mai complicata, dar nu suficient incat sa nu poata fi facuta in casa.
Cu mare surprindere am descoperit ca nemtii stiu si ei Domle’ sa faca si deserturi bune, nu numai varza cu wursti(sper ca nu am jignit pe nimeni!). Prajitura mea are provenienta nemteasca, Schwarzwalder Kirschtorte i se zice la ea acasa, adica in regiunea Baden din Germania si s-au gandit cei de acolo sa aseze intre blaturi ciocolatoase insiropate cu kirschwasser (bautura alcoolica facuta din sucul fermentat al cireselor Black Morello) cirese si frisca din abundenta. Si asa, de frumusete doar, au decorat-o cu aschii de ciocolata neagra. Dar le-a iesit figura, prajitura este delicioasa!
Cofetarul Joseph Keller isi atribuie aceasta inventie, undeva prin 1934, cand lumea buna din Baden frecventa localul Cafe Agner, la mare moda atunci! Cu sau fara provenienta ei nemteasca, mie personal mi s-a parut interesant de combinat gustul de ciocolata cu cel de visine, alcool si frisca, obligatoriu din lapte!
Reteta testata de mine este a unui mare Chef patissier, Bo Friberg, originar din Suedia, care atat de mult a iubit el cofetaritul incat a ajuns acum profesor la The Professional Culinary Institute din America.
Etapa 1: blatul necesita 6 oua, 170 gr de zahar, un varf de sare, 80 gr de faina, 50 gr de amidon, 30 gr de cacao, 55 gr de unt topit, esenta de vanilie. Ne apucam si batem ouale cu zaharul mult si bine pana cand isi dubleaza volumul si zaharul se topeste (obligatoriu). Se adauga esenta de vanilie. Amestecam apoi toate ingredientele uscate si trecem la etapa mea preferata:)…cu degetele rasfirate, asta dupa ce in prealabil ne-am spalat bine pe maini, amestecam ingredientele uscate in crema de oua. Usor si delicat ne vom folosi mana pe post de spatula, pentru a nu se lasa compozitia. Spre final adaugam si untul folosind aceeasi miscare. Atentie: fara miscari energice! In cofetarie sunt destul de rare situatiile care sa necesite o astfel de miscare! Se toarna compozitia in forma pentru tort si se coace la 200 de grade timp de 15 minute.
Etapa 2: Crema cirese/visine, eu am ales visinele, deoarece cirese fara samburi mi-a fost cam greu sa gasesc. Mi-am procurat 500 gr de visine congelate, 60 ml de Kirschwasser, 270 ml de suc de visine (sucul ramas dupa decongelarea lor), 30 ml apa, 45 gr de amidon, 150 gr de zahar vanilat. Daca vreti sa urmati reteta ca la carte, se incepe cu o etapa pe care eu am sarit-o: se lasa visinele la macerat peste noapte in alcool! Se strecoara sucul lasat in urma macerarii si se adauga suficient suc de visine pentru a aobtine 300 ml de lichid. Se dizolva amidonul in apa, se adauga zaharul si fructele si totul trece pe foc pana ce da in clocot. Din acest moment mai lasam aproximativ cam cinci clocote pentru a fierbe bine amidonul si la racit apoi cu visinele!
Etapa 3: presupune o cutie cu frisca lichida, un mixer si o mana ferma care sa reziste la efort. Batem frisca bine sa stea bat si… sa nu va aud de praf pentru intarit frisca (o alta sursa de E-uri, cand cu putin efort se poate si fara), nici nu imi venea sa-mi cred ochilor cand am vazut pliculetul pentru prima data pe raftul din supermarket!
Etapa 4:…v-am avertizat din start ca este o reteta mai complicata:). Radem aschii ciocolata neagra si macinam o mana de fistic, de preferat crud, neprajit.
Partea cu fisticul a fost contributia mea, initial pentru efectul vizual, iar mai apoi mi s-a parut ca da bine si la gust!
Etapa 5: pregatim siropul: daca puteti face rost de kirschwasser 2/3 si 1/3 sirop de zahar, daca nu merge si un lichior de visine, sau de ce nu visinata, dar in care sa simti gustul de visina si nu de tuica de prune:).
Trecem acum la aranjare: taiem blatul pe din doua, il insiropam, punem jumatate din crema de visine, un strat generos de frisca, al doilea blat, iar sirop si de acum ne putem lasa in voia imaginatiei: eu am optat pentru acoperirea cu restul de crema de visine, frisca pe margini, aschiile de ciocolata lipite cu mana, rozete de frisca-nu va descurajati daca nu ies din prima, nu trebuie sa arate ca in galantarul de la cofetarie, fistic presarat pe langa si un accent de culoare…
Trebuiau sa fie cirese, dar la taraba din piata mea, unde acum o saptamana aveau si mi-au promis solemn ca vor mai aduce, bineanteles ca nu a afost asa…m-am multumit in schimb cu niste coacaze rosii, un pic cam acrisoare, dar suficient de colorate!
Si tocmai am terminat de facut Black Forest.
Nu foarte usor, dar nici foarte greu.
Eu l-am facut cu mare placere, deoarece imi plac prajiturile a caror preparare necesita mai multe etape, deoarece la sfarsit nu iti ramane decat sa te joci cu asamblatul si coafatul:)…si l-am mai facut cu placere pentru ca a fost pregatit pentru o petrecere cu copii,
chiar daca acesta a fost tortul parintilor, deoarece avea alcool. Mi-a placut ideea in sine, ca o ceata galagioasa de pitici se va aduna in jurul lui si vor sufla in lumanari si isi vor murdari degetelele cu frisca si vor topai de zor.
Petrecerea a fost pe masura, ca o gura de aer proaspat, perfecta pentru o zi in care astepti primavara sa vina si ea se lasa asteptata: veselie, culoare, voie buna, inocenta, prospetime
si tortul meu pe un colt de masa privea totul…tare bine m-am simtit!
Si sa nu va imaginati ca m-a lasat inima sa ii las pe cei mici fara portia lor de dulce: tot de casa si tot de mine preparat-cupcakes cu crema de ciocolata, fistic si lamaie…
dar despre asta intr-un alt post, ca la Teleenciclopedie-continuarea in episodul urmator. Acum, pentru ca este foarte tarziu, imi savurez paharul cu vin rosu si ma amuz cu fotografiile de la petrecere :)
